Cuptorul de panifificaţie tradiţional ardelenesc
din cărămida roşie

Mai corect ar fi nemţesc, deoarece tehnica a fost adusă din Germania de saşii care s-au stabilit în Ardeal.

Până în anii 70’-80’ acest tip de cuptor funcţiona cu combustibil lemnos, alimentarea cu lemn se făcea pe uşa pe care se introducea şi aluatul în cuptor, iar focul se făcea pe toată vatra, rezultând în cuptor multă cenuşă care trebuia măturată. Din această cauză se pierdea multă caldură şi intra mult praf în brutărie. În acei ani, un mare specialist în panificaţie, ŞUT N. IOAN se numea, a adus multe îmbunătăţiri acestui tip de cuptor, printre care şi focarul lateral în care se face focul cu combustibil solid (lemn sau carbune) reusindu-se păstrarea curăţeniei în brutărie şi pe aproximativ 95% din vatră, cenuşa rămânând în afara suprafeţei de coacere. Un cuptor de acest tip poate funcţiona şi cu combustibil lichid sau gazos, respectiv cu injector de motorină sau cu arzător de gaz.
Cuptorul se construieşte pe o fundaţie de beton armat, din căramidă arsă cu dimensiunile de 7x12x24 cm, suprafaţa vetrei fiind de până la 4x3 m, deci 12 m pătraţi. Nu se construiesc mai mari din cauza dificultăţilor în manevrarea pâinilor în cuptor, dar daca este nevoie de o producţie mai mare, se pot construi două vetre suprapuse. Ar rezulta astfel o suprafaţă totală de aproape 24 mp şi o productivitate de 5000 kg pâine în 24 de ore. Vatra cuptorului este executată din cărămidă arsă, iar la cuptoarele cu combustibil solid, focarul lateral se construieşte din cărămidă refractară.Izolaţia faţă de pământ se face cu sticlă spartă şi nisip. Peste arcul ce formează bolta cuptorului se pune un strat consistent de nisip. Zidurile laterale au o grosime de 30-40 cm.
Pe lângă producţia de panificaţie există posibilitatea recuperării de căldură pentru obţinerea de apă caldă necesară la producerea aluatului, pentru baia muncitorilor sau pentru o familie. De la acelaşi cuptor se poate obţine agentul termic pentru încălzirea unei sere, a casei etc., fără a fi afectată calitatea producţiei din brutărie.

Dar cel mai mare avantaj al acestui tip de cuptor este produsul obtinut, panificaţia, deoarece este un produs natural, normal, neforţat, motiv pentru care consumatorii cer în general ca pâinea să fie coaptă pe vatră de căramidă.

Este un cuptor în care pe lângă pâine se pot coace cozonaci, pizza, cornuri, prăjituri, blaturi şi unde se pot face cele mai gustoase fripturi din orice fel de carne.

În zona Bistrita-Cluj sunt cuptoare de acest tip care  funcţioneaza 35-40 de ani.